• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Romana

Link sponsorizat :

Tudor Arghezi

Universul operei

Debutul îl are la 16 ani în revista "Liga ortodoxă". Î ncepând din 1910 Arghezi are o activitate forate susținută, în cadrul căreia conduce reviste și ziare cum sunt Cronica, Cuget românesc, Națiunea, Bilete de papagal. Î n 1927 editează primul volum "Cuvinte potrivite". Î n 1947 primește premiul național de poezie. Este autor al unei piese de teatru: "Seringa". Î n 1955 devine membru al Academiei Române. Are tablete în 1929 "Icoane de lemn", în 1936 "Poarta neagră", în 1946 "Bilete de papagal" și în 1960 "Tablete de cronicari". A scris romane ca "Ochii maicii domnului" (1934), "Cimitirul buna vestire" (1936) și Lina (1942).

Din poezia lui Arghezi se desprinde un univers tematic ce poate fi grupat:

1.) Lirica de dragoste, în cadrul căreia poetul exprimă atașamentul de ființa iubită, de lume și de viață în general. Are versuri în care rântă iubirea și se oprește asupra iubitei căreia îi face portretul:

"Obrajii tăi mi-s dragi
Cu ochii lor ca lacul
Î n care se oglindesc
Azurul și copacul".
Arghezi cultivă o elegie erotică
3.) Poezia filozofico-religioasă: Psalmi

Una din laturile dominate ale poeziei argheziene stă sub semnul căutărilor filozofico-religioase. Ca toți mari poeți ai lumii și Arghezi a fost răscolit de o serie de probleme fundamentale legate de rostul omului pe pământ, a începuturilor existenței omului în univers, a perspectivelor care i se deschid, a morții care pune capăt zbaterilor omului pentru înfrumusețarea vieții. Poetul s-a războit cu fantomele divinității morții. Ispita cunoașterii o găsim în "Psalmi" di cadrul volumului "Cuvinte potrivite". Motivul căutării divinității prezent în poezia argeziană încă de la primele poezii de după debut devin în "Psalmi" o obsesie tiranică și ea se prelungește în "Stihuri de seară" și "Hore". Poetul este la început chinuit de îndoieli, dacă există sau nu Dumnezeu, de aceea în Psalmul al VI. -lea spune: "Pari când a fi, pari când că nu mai ești". Arghezi nu poate înțelege tăcerea lui Dumnezeu și în același Psalm arată dorința de a fi în stare să intre în contact direct cu Dumnezeu:

"Siguri, acum în marea ta poveste
Rămân cu tine să mă mai măsor
Fără să vreau să ies biruitor
Vreau dă te pipăi și să urlu: Este?"

Oscilând între dorința de a afirma existența lui Dumnezeu și gândul că acesta s-ar putea reduce doar la o iluzie zadarnic întreținută poetul exclamă:

"Pentru credință sau pentru tăgadă,
Te caut dârz și fără de folos".
Poetul ajunge să îl pândească pe Dumnezeu ca pe un vânat și să îl amenințe cu nimicirea fizică:
"Te drămuiesc în zgomot și-n tăcere
Și te pândesc în timp ca pe vânat
Să văd: ești șoimul meu cel căutat
Să te ucid sau să-ngenunchi a cere"
Î n Psalmul al II. -lea poetul este mai neînduplecat:
"Cercasem eu cu aerul meu
Să te răstorn pe tine Dumnezeu
Tâlhar de ceneri îmi făcui solia
Să-ți jefuiesc cu vulturii tăria".

El ajunge să pună sub semnul întrebării existența lui Dumnezeu pentru că de la familia sfântă a tot puternicul n-a mai trimis nici un semn pentru scriitorii de rând, de aceea în unul din Psalmii publicați în 1959 arată că:

"Î nverșunat de piedici să le sfărâm îmi vine
Dar trebuie-mi da seama să-ncep de-abia cu tine".

Tema morții opune poetul în poezia "De-a v-ați ascuns" din volumul "Cuvinte potrivite". Poezia duce cu gândul la "Mai am un singur dor" și "Miorița". Poetul simte apropierea morții și așteaptă cu liniște interioară. Poezia este un testament oral lăsat copiilor de care se va despărții de moarte. Același presentiment al morții îl vom găsi în poezia "Poate că este ceasul" sau "Ora zece". De la teamă și frică în fața morții poetul ajunge la groază în poezia "Duhovnicească". Î n alte poezii Arghezi exprimă spaima în fața morții, așa cum este în poezia "Duhovnicească". Atât în poezia "De-a v-ați ascuns" cât și în "Duhovnicească" poetul se oprește asupra felului de manifestare a morții. Spaima se transformă apoi în groază, moartea este văzută ca un cioplu de care nimeni nu poate scăpa și care îl va ia pe om când nici nu se așteaptă.

4.) O altă temă a liricii lui Arghezi este cel al universului miniatural al lumii mărunte și umilă: a florilor, al gâzelor, lumea copilului. Poetul simte nevoia să cunoască culmile limpezi ale inocenței să-și consacre iubirea ființelor mici, copiilor, animalelor domestice, gâzelor, florilor de câmp și de grădină. Î n volumele de poezii cum sunt "Cărticică de seară", "Stihuri pentru copii", "Hore" sau în volumele în proză "cartea cu jucării", "Prisaca" întâlnim o lume de păsări, insecte, câini, oi, pisici, găinile din curte, în altele rândunicele, greierele, furnicile devin personajele unor poeme de o mare gingășie lirică. La fel ca și un copil Arghezi se lasă încântat de spectacolul și nectarul. Î n poezia "O lăcustă" găsim o mică bijuterie însuflețită:

"Mi-a umblat în păpădie
O goangă cu pălărie
Și cămașe stacojae.
Avea fuste ...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.