• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Romana

Link sponsorizat :

Pricope Simona

Cl a XI a A
ESTETICA URÂ TULUI Î N OPERA
LUI TUDOR ARGHEZI

Tudor Arghezi, poet al întrebărilor, realizează cea mai adăncă reformă a limbii poetice pe care o poate nota istoria litaraturii noastre moderne, comparabilă cu reforma facută în literatura franceză de Victor Hugo, altadată întemeind "republica vocabularului "pe concpția că "Primele cuvinte nu sunt nici rebeli, nici plebei", poetul nostru selectază alte sectoare ale lexicului, cuvinte drastice, dure, uneori forme regionale, pe care nimeni nu le introduse în poezie, dând astfel, "dreptul de cetate tuturor cuvintelor, chiar [i celor compromise. "

Creatorul sincronismului, Lovinescu emisese despre Arghezi, în Criticele sale opinii elogioase, sintetizate apoi magistral in Istoria literaturii române contemporane: "Se poate afirma că Tudor Arghezi începe o nouă estetică: "estetica poeziei scoasă din detritusuri verbale" ". Î n întregime adevărată, o altă opinie lovinesciană își pastrează și astăzi valabilitatea, după opinia autorului "Muta]iei valorilor estetice", estetica argheziană este "antisimbolistă", deoarece spre deosebire de simboliștii mânați de teribilul îndemn de "spiritualizare a materiei", Tudor Arghezi "invers prin materializare. "

Precum Victor Hugo și mai apoi Baudelaire, Rimbaud și alți poeți francezi în secolul trecut, care încetățeniseră în literatură toate cuvintele, chiar si cele "compromise", Tudor Arghezi obține sinteza poetică din rezervele cele mai vulgare ale limbii române, mai cu seamă în Flori de mucigai revolu]ionând astfel limbajul liricii românești.

Marele scriitor fancez Charles Baudelaire spunea: "E un miraculos privilegiu al artei c\ oribilul, artistic exprimat, devine frumusețe și că durerea ritmată și cadențată umple spiritul cu o bucurie liniștită. "

Odată Baudelaire a elogiat pe Daumier tocmai pentru capaciatea acestuia de a reprezenta josnicul, trivialul, abjectul, cu o claritate exactă, căci Baudelaire consideră că poetul poate să

facă să se nască din urât un farmec nou. Î n acest climat artistic se mișcă si poetul nostru Tudor Arghezi, pentru care subiectele de literatură nu mai tolerează pretutindeni conceptul mai vechi al frumuseții. Arghezi inaugurează la noi "estetica urâtului", avându-l ca model pe "scepticul de la Sena", Charles Baudelaire. Poetul Florilor răului l-a impresionat prin razvrătirea împotriva cerințelor esteticii clasice. Precursor al unei estetici a urâtului, sincer până la brutalitate, satanic și amar, el găsea în contemplarea răului, a mizeriei, impulsuri către puritatea pierdută.

Tudor Arghezi a studiat îndelung scrierile lui Baudelaire si a intrebuințat pâna la ultima poezie uneltele de lucru ale artistului.

Î ncetoțenirea esteticii urâtului, existentă la Baudalaire, cu care Arghezi are numeroase contingențe, se realizează la poetul român într-o cuprindere mult mai vastă și în mod pregnant. La Baudelaire se observă o îmbogațire a mijloacelor poetice cu imagini neângăduite până atunci în lirică, așa cum se întâmplă într-o oarecare măsură și la Macedonski. Dar, aceste imagini ale urâtului au o arie limitată: apariția cadavrului, a locului de perdiție, a scenei orgiace. Î n considerările sale, Vladimir Streinu dă chiar o lista de termeni din Fleurs du mal de Charles Baudelaire, precum: bourbeux, peur, helmithes, chancre, poison, crachat,

cadavre, tette, ver, brute, venin, iar apoi o alta din creația argheziană: venin, scară, mucegaiuri, bube, noroi, scârbit, putregai. La Arghezi, asemenea imagini au o sferă largă și apar într-o factură cu totul inedită, începând cu ciorchinele de negi din Testament, continuând cu stihurile panfletare din Blesteme și Psalmi și ajungând la un microcosmos baroc, cum este viziunea germinației enorme a cartofilor leturzi din Har.

Interesul lui Tudor Arghezi pentru urâtul din viață devine o atitudine estetică, întâlnită și la Dostoievski în amintiri din Casa morților, la Tolstoi în Î nvierea, la Gorlsi în Azilul de noapte.

Volumul Cuvinte potrivite un debut editorial, apărut în 1927, se deschide cu poezia Testament, care reprezintă o"ars poetică", definind crezul artistic al poetului în ceea ce privește estetica urâtului, ca dimensiune fundamentală a creației lui Tudor Arghezi. Î n această poezie Arghezi a enunțat una din laturile complexei sale personalități poetice:

"Din bube, mucegaiuri și noroi
Iscat-am frumuseți și prețuri noi. "

Cu alte cuvinte, poetul a indicat una din valorile poetice noi, încetățenite de dânsul și anume, poetizarea trivialului. Poezia e născută din"bube, mucegaiuri și noroi" și ea trebuie să amintească întotdeauna care-i sunt izvoarele. Chintesența esteticii argheziene întemeierea unei estetici noi, estetica urâtului, este inclusă în aceste versuri. Cu o forță extraordinară de sugestie, Arghezi folosește aceste metafore ale ale treptei organice("bube"), ale celei vegetale("mucegaiuri"), ale celei minerale("noroi"...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.