• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

Unirea principatelor române

Unirea Þ ării Românești cu Moldova, înfăptuită la 24 ianuarie 1859, reprezintă actul politic care stă la baza României moderne și a formării națiunii române. Imprejurările istorice nu au permis unirea simultană a celor trei țări române-Moldova, Transilvania, Þ ara Românească. Statul național român s-a format treptat, începând cu Unirea din 1859 și încheindu-se în 1918, când lupta de eliberare națională a poporului român va fi încununată de victorie.

Principatele Române după revoluție

După înăbușirea revoluției din 1848, reacțiunea internă și forțele intervenționiste dinafară au luat măsuri de reorganizare a regimului regulamentar restaurat. In 1849 se încheie convenția de la Balta Liman între Turcia, puterea suzerană și Rusia, puterea protectoare, care justifica prezența trupelor celor două state în Principate pentru "a reprima orice mișcare de insurecționare". Potrivit convenției de la Balta Liman, s-au numit în ambele principate alți domni pe timp de șapte ani: Grigore Alexandru Ghica în Moldova și Barbu Știrbei în Muntenia. In acești ani s-au făcut anumite îmbunătățiri în administrația Principatelor, mai ales în Moldova, unde domnitorul ducea o politică cu tendințe liberale. Anii imediat următori revoluției se caracterizează prin rolul crescând al burgheziei, care cucerește poziții noi în viața economică și politică. Are loc o dezvoltare a producției și a schimbului de mărfuri, lărgirea transporturilor rutiere și a navigației, intensificarea legăturilor economice între diferite regiuni. Aceasta a avut ca urmare atenuarea particularităților locale, lărgirea schimburilor comerciale dintre Principatele Române, care se transformă treptat într-o unitate economică. Piețele locale, provinciale, s-au contopit astfel într-o piață unică; o etapă importantă a reprezentat-o desfințarea vămii dintre Moldova și Þ ara Românească, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1848. In același timp sunt amplificate legăturile economoce ale Principatelor dunărene cu Transilvania, pregătindu-se condițiile pentru desăvârșirea formării pieței naționale prin unificarea întregului teritoriu locuit de poporul român.

Unirea Principatelor Române - o necesitate legică

Datorită împrejurărilor interne și externe nefavorabile, poporul român a trăit timp de secole în unități statale și provincii distincte, fiecare cu o viață politică proprie. Nici diviziunea statală, nici stăpânirile străine n-au putut împiedica dezvoltarea unitară și continuitatea poporului român pe teritoriul pe care s-a format. El și-a păstrat nealterate limba și portul, tradițiile, obiceiurile, ființa națională.

Conștiința comunității de origine și limbă a fost prezentă permanent la români, de o parte și de alta a Carpaților. Ideea originii romanice a moldovenilor, muntenilor și transilvănenilor, a conștiinței unității teritoriale și a comunității poporului român a fost puternic exprimată de cronicarii și cărturarii din secolele XVII-XVIII.

O caracteristică a dezvoltării țărilor române a constituit-o permanența legăturilor economice, politice, culturale între cele trei țări române.

Voința de unire a fost exprimată clar și puternic în timpul revoluției din 1848.

După revoluția din 1848, Unirea a devenit problema centrală, dominantă, a vieții politice românești, punând în mișcare cele mai largi mase ale poporului.

Forțele unioniste; lupta pentru Unire

Unirea era o cauză a întregului popor, dar în raport cu interesele lor de clasă, forțele sociale românești au înțeles în mod diferit conținutul, și caracterul Unirii.

Forța socială principală în mișcarea unionistă au constituit-o masele largi populare de la orașe și sate, care au acționat cu cea mai mare energie și hotărâre. Ele legau de înfăptuirea unirii și împlinirea aspirațiilor lor sociale. Þ ăranii urmăreau în primul rând, ca prin Unire să scape de clacă și să obțină pământ, iar păturile orășenești considerau că prin Unire se va realiza cadrul politic favorabil unor largi libertăți democratice.

Burghezia, în plină ascensiune, socotea că printr-un stat unitar se vor crea condiții prielnice pentru prosperitatea ei economică și pentru obținerea unei poziții preponderente în viața politică a țării.

O mare parte din boierime, cu interese apropiate de cele ale burgheziei, s-a alăturat puternicelor forțe naționale unioniste. Unii din marii boieri, de teamă că Unirea ar pune în primejdie privilegiile lor de clasă, s-au grupat în partida antiunionistă.

Generația care a înfăptuit marele ideal al Unirii din 1859 și care înfăptuise revoluția de la 1848 avea în frunte înflăcărați patrioți, ca: Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Mălinescu, Constantin A. Rosetti, frații Ion și Dim. Brătianu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Boliac, Nicolae Orășanu ș. a. Cărturari și oameni politici de seamă, animați de idei înaintate, au adus o contribuție prețioasă la progresul general al țării. ...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.