• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

Schliemann

Heinrich Schliemann este unul din oamenii ce au făcut descoperiri asupra lumii antice, a civilizatiilor străvechi. Din mare admirație si dragoste pentru această lume antică si-a botezat fiul Agamemnon, fiica Andromaca iar pe servitorii săi Pelops si Teelaman; întreaga sa viată si avere le-a închinat lui Homer.

Prima poveste pe care acest neobosit căutător neamț a auzit-o de la tatăl său a fost una despre Ulise, Ahile si Menelau. La vârsta de opt ani si-a anunțat familia că intenționează să descopere Troia si să le demonstreze profesorilor de istorie că se înselau atunci când negau existența acesteia. Doi ani mai târziu Schliemann scrie o lucrare în latină pe această temă. La nici 16 ani părea că îi trecuseră aceste obsesii legate de lumea cântată de Homer, fiind angajat ca băiat de prăvălie într-o băcănie. Desigur că aici nu putea face descoperiri arheologice. După puțin timp se îmbarcă pe un vas spre America, pentru a-și căuta norocul. Dar la câteva zile de la plecare vaporul s-a scufundat iar el a fost salvat ajungând pe țărmul Olandei.

Considerând că ce se întâmplase era un semn al destinului tânărul se apucă de comerț. Ajunge un negustor avut la numai 25 de ani iar la 36 de ani un capitalist bogat, pe care nu l-ai fi bănuit că între afacerile sale îl studia pe Homer. Fiind obligat de meserie să călătorească, el a învățat limba locurilor prin care fusese. Jurnalul său era scris în limba locului în care se afla în momentul notărilor. Pe lângă germană Schliemann știa acum: olandeza, franceza, engleza, italiana, spaniola, portugheza, suedeza, poloneza, rusa, araba. Cu toate acestea gândurile sale mergeau tot spre vechea Grecie. Brusc își închide biroul și magazinul iar soției sale de origine rusă îi face cunoscut faptul că el intenționează să se stabilească în Troia. Femeia a dorit să știe unde se află acest oraș de care nu auzise până atunci. Henrich Schliemann i-a arătat pe hartă locul unde ar fi trebuit să fie. Femeia a cerut divorțul iar el nu a avut nici o obiecție. A dat un anunț pentru a-și găsi o altă nevastă dar aceasta trebuia neapărta să fie grecoiacă. Femeia cu care s-a căsătorit după un ritual homeric era cu 28 de ani mai tânără decât el; a instalat-o la Atena într-o vilă cu numele Bellerofante. A acceptat cu greu ca cei doi copii care au venit pe lume din această căsătorie să fie botezați. Î n timpul ceremoniei preotul a fost rugat să rostească și niște strofe din Iliada.

Î n anul 1870 se afla în locul unde Homer susținea că se afla îngropată cetatea Troia, fapt negat de toți arheologii. După un an a reușit să obțină de la guvernul turc, autorizația de a face săpături pe coasta unui deal, la Hissarlâk. După eforturi zadarnice și cheltuieli enorme, care au durat 12 luni, târnăcopul a lovit ceva care nu părea piatră. S-a dovedit a fi un cufăr de aramă iar Schliemann a exclamat că acesta este „tezaurul lui Priam", tezaur ce avea mii și mii de obiecte de aur și argint. Schliemann și-a concediat lucrătorii și a luat cufărul la el împodobind-o pe soția lui cu bijuterii care erau exact așa cum le descrise Homer. A vestit pe toți arheologii despre descoperirea făcută dar nimeni nu l-a crezut. Doar guvernul turc l-a crezut dar numai pentru a-l da în judecată pentru însușirea ilegală de lucruri aparținând statului turc. Câțiva învățați precum: Viechow, Daerpfeld și Bournof au fost la fața locului și s-au plecat în fața evidenței. La rândul lor s-au apucat să sape pe cont propriu. Au descoperit ruinele a nouă așezări dar nu știau care dintre acestea este adevărata cetate.

Î ntre timp Schliemann rezolva încurcătura cu guvernul turc. Pentru a fi cât main bine protejate, el a trimis toate obiectele care compuneau comoara Muzeului de Stat din Berlin. A plătit guvernului turc pentru paguba produsă și și-a continuat săpăturile vrând să găsească printre ruinele de la Micene mormântul și rămășițele pământești ale lui Agamemnon pentru a dovedi că Homer spusese adevărul despre Troia, despre războiul troian și protagoniștii acestuia. Săpăturile au scos la iveală subsolurile palatului lui Atreu unde s-au găsit sarcofage cu schelete și bogății aparținând unor suverani ce se credea că făceau parte doar din imaginația lui Homer. Schliemann a telegrafiat regelui Greciei spunând: „Majestate v-am descoperit strămoșii. " Scepticii din întrega lume au primit însă lovitura lui de grație când a plecat la Tirint și pe baza indicațiilor lui Pausanias a dezgropat zidurile ciclopice ale palatului lui Proteu, al lui Perseu și al Andromedei.

După ce a cutremurat temeliile ipotezelor și tezelor despre reconstituirea preistoriei grecești, în care scrierile lui Hoemer și ale lui Pausanias aparțineau de deomeniul imaginației Schliemann, ajuns acum la aproape 70 de ani, a murit în anul 1890. Poate se grăbise în entuziasmul său să-i atribuie lui Priam tezaurul descoperit pe dealul de la Hissarlâk și lui Agamemnon scheletul găsit în sarcofagul de la...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.