• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

Teoria cuantica a mentalului

ESTE SAU NU POSIBILÃ O TEORIE CUANTICÃ A MENTALULUI ?

Î n ultimii ani, în știința cognitivă s-a manifestat o controversă importantă asupra ideii de a se apela la fizica cuantică pentru explicarea fenomenelor mentale. Promotorii principali ai unui curent de gândire pro-cuantic sunt Roger Penrose (1989, 1994), Henry P. Stapp (1993), Stuart R. Hameroff (1994), M. Jibu si K. Yasue (1996)[1].

Au apărut însă si reacții prin care se neagă natura cuantică sau rolul fizicii cuantice în manifestarea si explicarea fenomenelor mentale si ale conștiinței. Spre exemplu, Gregory R. Mulhauser, de la Departamentul de filosofie al Universității Glasgow din Scoția, în urma analizei sale[2], consideră că trăsăturile mecanicii cuantice sunt extrem de nerelevante pentru producerea și explicarea fenomenelor mentale. El își intitulează studiul său, la care am făcut referință, " On the End of a Quantum Mechanical Romance" [2]. De asemenea, afirmă că nu se poate acorda nici un rol conștiinței în influențarea rezultatului unui eveniment cuantic.

Kirk Ludwig, de la Departamentul de filosofie al Universității din Florida, Gainesville, SUA, nu vede de ce între fizica clasică si fizica cuantică ar fi o diferență în problema relației dintre corp si minte[3]. El afirmă:

" Problema este generată de un grup de propoziții, toate având motivații puternice, dar care împreună sunt inconsistente:

1. Unele obiecte au proprietăți mentale.

2. Constituenții fundamentali ai obiectelor (adică obiectele înscrise în catalogul fizicii particulelor) nu au proprietăți mentale.

3. Proprietățile mentale nu sunt conceptual sau definițional reductibile la proprietățile non-mentale ale obiectelor.

4. Fiecare trăsătură a fiecărui obiect este deductibilă, într-o descriere completă a ei, în funcție de constituenții fundamentali și de proprietățile și relațiile dintre aceștia. Problema este aceea că din (2)-(4) deducem negarea propoziției (1). Aceasta este problema minte / corp".

Cu alte cuvinte, dacă fizica cuantică nu conține elemente specifice mentalului, la fel cum nu conține fizica clasică, atunci prima nu este mai îndreptățită decât a doua să servească explicării proceselor mentale. Vom reveni asupra acestor considerații.

David Chalmers, matematician la origine, profesor de filosofie la Universitatea Santa Cruz, California, într-un volum care a trezit un deosebit interes[4], arată că procesele mentale nu pot fi explicate de fizica actuală, inclusiv de mecanica cuantică, nici chiar de aceea pe care Roger Penrose o propune pentru a acomoda fenomenele mentale.

De ce s-au propus teorii cuantice pentru explicarea proceselor mentale? Fără îndoială, datorită faptului că întreaga cunoaștere neurobiologică, cu toate progresele mari pe care le-a cunoscut, nu a putut explica fenomenele cele mai delicate ale proceselor mentale, spre exemplu fenomenele de intenționalitate și, în general, fenomenele denumite qualia.

Este adevărat, mulți neurobiologi cred că toate procesele mentale se vor putea explica numai prin structurile neurobiologice, dar acesta este un punct de vedere care extrapolează conceptual succesele prezente ale științei structurale fără nici o certitudine sau temeinică justificare că această știință va explica orice, inclusiv procesele mentale în mod deplin.

In cele din urmă, credința că totul se va explica prin știința structurală, care se bazează pe realitatea forțelor fundamentale ale naturii, excluzând orice în afara acestora, este un punct de vedere filozofic și nu științific. Recent observam:

" Fără îndoială, procesarea mentală a informației sfidează știința structurală de astăzi. Ar fi foarte liniștitor pentru știință dacă mentalul ar putea fi explicat prin cunoaștere structurală" [6].

Singurul punct de reper sigur pentru tratarea mentalului, în cadrul conceptual al științei structurale, îl oferă realitatea neurobiologică a creierului, deoarece mentalul nu se poate produce fără această realitate. Dar ea nu poate explica mentalul în mod deplin.

Stapp[7, 8] încearcă a trata creierul ca un sistem cuantic în care procesele cele mai specifice mentalului se produc în momentul reducerii funcției de undă a creierului[9]. Dar acest lucru ar însemna ca în acest moment să intervină ceva în plus, dincolo de mecanica cuantică cunoscută. Stapp nu presupune acest lucru, considerând că reducerea în sine trebuie să aducă si caracterul specific mentalului. Cum să intervină însă specificul mentalului într-un proces structural fără ca nimic în ecuațiile care descriu starea cuantică dinainte de reducere să conțină ceva din care să rezulte apoi extragerea fenomenului mental? Important este totuși faptul că în fața imposibilității de a explica mentalul prin fizica clasică, ceea ce este o mărturie la care neurobiologii structurali ar trebui să subscrie, Stapp îsi îndreaptă atenția asupra unui fenomen limită al mecanicii cuantice, foart...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.