• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

Timp și infinit

Vorbind despre o săgeata a timpului, oamenii de știință și filosofii, preocupați de această problemă, au reliefat cu deosebire caracterul de ireversibilitate al timpului, demonstrabil cu diverse argumente. Cel mai general aspect al unidimensionalității este cel al trecerii de la trecut prin prezent spre viitor; în cadrul unidimensionalității se poate discuta și sensul unic al curgerii timpului, deci imposibilitatea realizării drumului invers. Argumentul principal îl constituie în acest caz lanțurile cauzale, imposibilitatea apariției efectului înaintea cauzei și, de cele mai multe ori, nota de succesiune în relațiile cauzale, efectul continuând să existe și să acționeze după încetarea acțiunii cauzei, dar ca rezultat evident al acțiunii acesteia.

Demonstrarea unidimensionalității timpului (chiar când acesta este gândit ca volum) și în cadrul acesteia a sensului timpului dinspre trecut spre viitor nu este epuizată de teoretizarea momentului de succesiune în relația cauzală, în teoria relativității, fenomenul de dilatare a timpului precizează transformările posibile ale timpului în trecerea de la un sistem de referință la altul, prin aceea că acest fenomen (ca fenomen de relație) nu schimbă întru nimic sensul desfășurării evenimentelor dinspre trecut spre viitor în sistemul propriu de referință. Fenomenul dilatării duce doar la mărirea distanței dintre evenimente în cazul raportării unui sistem de referință la altul.

Concluziile teoriei relativității întregesc deci argumentul relației cauzale și cu conservarea sensului în cazul succesiunii unor evenimente, chiar dacă acestea nu sunt legate cauzal între ele.

Dar tipice pentru ilustrarea unui anumit sens al timpului sunt sistemele variabile. Astfel, în sistemele reale termodinamice starea mai probabilă urmează stărilor mai puțin probabile. Această caracteristică este redată de conceptul de entropie. Creșterea entropiei înseamnă creșterea stării de dezordine în raport cu ordinea, deci existența unui anumit sens al devenirii sistemelor analizate.

In sistemele, în care predomină ramura ascendentă, putem vorbi despre un sens al desfășurării proceselor invers celui dintâi, sens de creștere a ordinii, de creștere a opoziției la dezordine. Această trăsătură, caracteristică sistemelor cibernetice autoreglatoare, a primit de aceea denumirea de negenlropie.

Î n orice caz, cu cât schimbările sistemelor depind mai mult de istoria lor anterioară, cu cât se poate aplica mai adecvat conceptul de „îmbătrânire" a sistemului sau cel de mișcare progresivă, cu atât sistemul are mai multe note de ireversibilitate.

Desigur, problema sensului curgerii timpului poate fi corelată cu cea a reversibilității și ireversibilității lui. Reversibilitatea timpului va fi corelată cu posibilitatea curgerii evenimentelor în sens invers, cu reversibilitatea schimbărilor, ireversibilitatea cu imposibilitatea întoarcerii spre faze, etape, evenimente anterior parcurse, cu ireversibilitatea schimbărilor.

In descifrarea acestor aspecte, știința contemporană aduce argumente preponderente în sprijinul ireversibilității, deși nu anulează, cu totul ideea momentelor, aspectelor de reversibilitate parțială pe fondul ireversibilității fundamentale.

Cu alte cuvinte, în curgerea eternă dinspre trecut spre viitor este posibilă si schimbarea dinspre A spre B și schimbarea dinspre B spre A', analog cu A, dar având de bună seamă particularitățile sale. în sistemele mai simple predomină aspectele de reversibilitate a tipurilor de procese, nu a proceselor concrete, care în curgerea timpului sunt de fiecare dată altele. Ecuațiile reversibile ale dinamicii, ale câmpului electromagnetic nu pun problema scurgerii reale a timpului, ci posibilitatea principială de desfășurare a fenomenelor studiate în ambele sensuri, fără ca să existe mijloace de detectare a stărilor ulterioare față de cele anterioare.

Fără să fie excluse momentele reale de ciclicitate, de repetabilitate, de reversibilitate (în acest al doilea sens), în colțul nostru de Univers se poate vorbi de o săgeată a timpului, legată de ideea de progres. Extinderea ideii de ireversibilitate fundamentală a timpului la întregul Univers se leagă de ideea dialectică a inepuizabilității calitative și cantitative a materiei în mișcare, de infinitatea posibilităților de structurare și de interacțiune caracteristice Universului.

De existența trăsăturilor de ireversibilitate a timpului, ireversibilitate concepută ca trecere de la trecut spre viitor și nici o dată invers, se leagă în filosofarea asupra timpului și constatarea că timpul apare ca unitate între real (timpul scurs) și posibil (timpul nescurs), ca naștere a realului din posibil și a posibilului din real.

Varietatea calitativă a structurilor temporale

Treptat se conturează pentru secolul XX, tot mai insistent, abordarea diversificată calitativ a timpului. Specificitatea coordonatei temporale obligă la diferențierea într...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.