• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

Protecția anticorosivă

1. Dacă bucata de fer este în contact cu potențial de oxidare mai pozitiv decât al ferului, de ex. cu o bucată de zinc, atunci numai acest metal se corodează și ferul rămâne intact. Fenomenul acesta este utilizat uneori pentru a proteja tuburi sau rezervoare de fier îngropate. Metalul mai puțin nobil, legat de fer, se înlocuiește când se consumă. La același rezultat se ajunge dacă se aplică o diferență de potențial astfel încât ferul să fie catodul și un alt metal, îngropat în pământul umed vecin, să fie anodul.

2. Un procedeu obișnuit de a proteja ferul împotriva ruginirii constă în acoperirea sa cu un alt metal. Pentru aceasta se utiliza (înainte) mult staniul, care are o supratensiune mare, în prezent se folosește mai mult zincul sau cadmiul. Dacă metalul protector are un potențial mai negativ decât ferul (de ex. Sn) protecția este eficace numai dacă stratul protector nu are nici un defect. Dacă însă în acest strat se produce o gaură, prin care pot pătrunde apa și aerul, coroziunea ferului este mai puternică decât în absența stratului protector. Invers, dacă stratul protector este un metal cu potențial mai pozitiv decât ferul (de ex. Zn) atunci se corodează stratul protector apărând ferul. Mercurul, datorită supratensiunii sale foarte mari, scade mult reactivitatea zincului. Aliajul de mercur și sodiu (amalgamul de sodiu) nu reacționează decât foarte slab cu apa; amalgamul de zinc nu se dizolvă și nu se degajă hidrigen în acid clorhidric, chiar concentrat.

3. La unele metale cum sunt Mg, Al, Cr și Ni, coroziunea începe prin formarea unui strat superficial subțire de oxid. Acest strat foarte subțire apără restul metalului de coroziune, făcându-l mult mai rezistent față de agenții atmosferici decât ar fi așteptat judecând după potențialul lui de oxidare. Fenomenul se numește pasivitate. Un exemplu banal este aluminiul care, deși are potențial de oxidare pozitiv foarte mare, este perfect rezistent la aer.

4. Straturi subțiri de metale care se pasivizează ușor se aplică (electrolitic) ca strat protector pe suprafața ferului și a altor metale ușor corodabile, pe care le protejează contra coroziunii (cromare, nichelare). Nichelarea nu protejează ferul decât atâta timp cât stratul de nichel este intact.

5. Se utilizează recent, cu inhibitori de coroziune, substanțe organice care se absorb din apă pe suprafața metalului, formând straturi subțiri, rezistente la coroziune. Servesc ca inhibitori de coroziune unele altehide, cetone, hidrați de carbon, amine și amino-acizi.

...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.