• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

SOMNUL LA OM

Î n opoziție cu starea de veghe caracterizată prin activismul și luciditatea psihicului și identificabilă cu conștiința, somnul poate fi definit ca o stare reversibilă a organismului asociată cu scăderea până la dispariție a reacțiilor adaptative superioare, a relațiilor și reacțiilor senzorio-motorii cu și față de mediul înconjurător. Este starea în care omul rămâne complet lipsit de apărare.

"Faptul că orice ființă superior organizată acceptă acest risc pentru o parte considerabilă a vieții sale sugerează presupunerea că somnul trebuie să aibă o funcție vitală ", scria cu mulți ani în urmă Hess. Tot el aprecia, prin 1965, că somnul este o funcție fiziologică integrală, o condiție de bază a vieții, un fenomen fundamental pozitiv, deoarece reîmprospătează organismul și previne epuizarea. Freud, la timpul său, considera că somnul îndeplinește în viața omului două funcții majore:

1.
biologică constând în asigurarea relaxării organismului
2.
psihologică concretizată în stingerea interesului pentru lumea externă

Faptul că somnul îndeplinește astfel de funcții majore în existența umană este demonstrat, printre altele, de perioadele de deprivare de somn care, acționând ca o suprasolicitare, epuizează rezervele funcționale ale organismului. De asemenea, ele se asociază cu modificări ale tabloului psiho-comportamental al omului, cu apariția de confuzii, dezorientare, iritabilitate. Deși somnul îndeplinește funcții vitale pentru organismul uman, deși el este necesar și avantajos pentru organism, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că prin prelungirea lui ar putea deveni o piedică în calea existenței omului.

Ephorn și Carrington își exprimau opinia că tendința de scădere a tonusului cortical, inerentă somnului, trebuie ținută în frâu în limite adaptativ-adecvate, tocmai pentru a putea fi restabilită fără dificultăți capaciatea corticală de veghe.

Pentru această problemă o mare importanță o are trecerea de la o stare la alta, de la starea de veghe la cea de somn (ațipirea, adormirea) sau de la cea de somn la cea de veghe (trezirea). Fenomenul are o largă răspândire fiind întâlnit și la animale. La acestea trecerea de la starea de veghe la somn ia forma hibernării, stare foarte asemînîtoare somnului. Hibernarea implică modificarea mecanismelor de termoreglare, întreruperea activităților etajelor superioare ale sistemului nervos însoțită însă de păstrarea coordonărilor reflexe controlate de partea inferioară a trunchiului

cerebral.

Analiza comparativă a celor două stări, de veghe și de somn, arată că ele sunt opuse. Astfel, în starea de veghe activitatea electrică a scoarței cerebrale, înregistrată cu ajutorul electroencefalografiei (EEG), prezintă ritmuri frecvente și de mică amplitudine, fiind desincronizată, în timp ce în starea de somn, ritmuri lente și de mare amplitudine, fiind sincronizate, cu excepția somnului profund când ritmurile sunt relativ aemănătoare. Dacă starea de veghe este rezultatul activității individului și cortexului său prin mesaje senzoriale, somnul se produce prin scăderea afluxului senzorial. Acest lucru a fost demonstrat la animal cu ajutorul experimentelor de lezare a diferiților receptori, ceea ce a dus la instalarea somnului.

La om, în stările de deprivare senzorială, perioadele de somnolență și de somn sunt îndelungate. Instalarea somnului ca rezultat al suprimării sau reducerii informațiilor senzoriale explică somnul pasiv. Î n afară de acesta există însă și un somn activ, produs de răspândirea în scoarța cerebrală a unui proces inhibitor activ, ce se difuzează din aproape în aproape. Noțiunea de somn activ are o dublă semnificație:

1. ea marchează opoziția față de somnul pasiv datorat scăderii tonusului ca urmare a lipsei de aferențe specifice
2. sugerează faptul că somnul poate fi provocat intenționat în condiții experimentale sau în viața cotidiană

Producerea somnului activ poate fi obținută prin stimularea receptorilor senzoriali, însă nu cu orice tip de stimul, ci cu stimuli capabili a induce inhibiția (stimuli monotoni, cu intensitate scăzută, cu acțiune repetată). Î n afara mecanismului inhibiției active, produs de Pavlov, în explicarea somnului activ au fost formulate și alte teorii. Hess era de părere că ar exista un centru al somnului (centrul trofotrop) localizat în hipotalamus. Bremer, negând intervenția unui proces inhibitor, credea că somnul se datorează "oboselii sinaptice" care ar invada structurile funcționale ce sunt responsabile de menținerea stării de veghe. O idee aproximativ asemănătoare o exprimă și Kleitman care credea că somnul se datorează inactivității cortexului cerebral rezultată din reducerea impulsurilor eferente care vin în special de la musculatura scheletică.

Teoria neurală a somnului a avut și ea mulți adepți care considerau că somnul își are originea în faptul că anumite momente funcționale din fiziologia creierului, funcția neuronilor centrilor co...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.