• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

Sistemul osos

Sistemul osos este alcătuit din totalitatea oaselor organismului uman și a articulațiilor dintre ele. Articulațiile leagă oasele, integrându-se într-un sistem numit schelet. Numărul total al oaselor care alcătuiesc scheletul omului este de 223, din care 95 sunt oase perechi, iar 33 oase neperechi.

Sistemul osos are cinci mari funcții principale: de susținere, de locomoție, de protecție, de hematopoeză și de depozit de săruri minerale. El reprezintă componenta principală a aparatului de susținere a țesuturilor moi existente în organismul nostru. Impreună cu sistemul muscular, sistemul osos imprimă corpului omenesc forma lui specifică. Deși rolul oaselor în locomoție este pasiv, servind ca pârghii pe care acționeaza mușchii, ele sunt totuși indispensabile mișcărilor pe care le efectuează corpul. Totodată sistemul osos asigură protecția tuturor organelor vitale ale organismului (creier, inimă, plămâni etc.). Una dintre funcțiile fundamentale ale sistemului osos este hematopoeza, respectiv formarea elementelor figurate din sângele circulant, care are loc in măduva osoasă roșie. In sfârșit, oasele reprezintă pentru organism o rezervă de săruri minerale.

CARACTERISTICILE OASELOR
1. Forma oaselor

Oasele corpului au forme diferite, caracteristice. Luându-se însă în considerație raporturile care există între cele trei dimensiuni ale lor (lungime, lățime, grosime), oasele pot fi împârțite în trei grupe, și anume: oase lungi, oase late, oase scurte.

Oasele lungi se caracterizează prin predominența lungimii față de lungime si lățime. Fiecare os lung este alcătuit dintr-un corp sau diafiză și din două extremități numite epifize. In perioada de creștere, între diafiză și epifize se găsește cartilajul de creștere, care poartă numele de metafiză. Majoritatea oaselor din organismul nostru intră în această categorie (de exemplu femurul, tibia, peroneul…).

Oasele late se caracterizează prin proeminența lungimii și a lărgimii față de grosime.

Ele prezintă două fețe si mai multe margini variabile ca număr de la un os la altul. Exemple de oase late sunt: oasele craniului, omoplatul, sternul, coxalul.

Oasele scurte se caracterizează prin faptul ca lungimea lățimea și grosimea lor sunt aproape egale. In această categorie intră oasele tarsiene, oasele carpiene și vertebrele.

Atât oasele lungi, cât și oasele late și scurte pot prezenta suprafețe sau fațete articulare, apofize,
spine, tubercule, creste, fose si incizuri.

Suprafețele sau fațetele articulare sunt porțiuni de pe suprafața oaselor care servesc pentru articularea cu alte oase. Când fețele articulare se prezintă ca o scobitură sferică, ea se numește cavitate glenoidă, când are forma de scripete poartă numele de trohlee, iar când apare ca o formațiune proeminentă, se numește cap sau condil. Apofizele, proeminențe care se găsesc la suprafața oaselor, au formă conică sau cilindrică. Spinele sunt proeminențe lamelare sau magini mai lățite ale unui os. Tuberculele reprezintă și ele proeminențe neregulate situate pe suprafața unor oase, iar crestele reprezintă marginea ascuțită a unui os sau proeminențe ascuțite liniare de pe suprafața unor oase. In sfârșit fosele sunt scobituri de formă ovală, incizurile scobituri cu forma cilindrică, iar sanțurile, scobituri de formă alungită ce se găsesc pe suprafața oaselor.

2. STRUCTURA OASELOR

Indiferent de forma lor, oasele sunt alcătuite în principal de țesut osos compact și țesut osos spongios, la care se mai adaugă și alte varietăți de țesut conjunctiv. Intrucât felul în care este alcătuit osul diferă în raport cu forma acestuia, vom descrie pe rând structura oaselor lungi, scurte si late.

2. 1. Structura oaselor lungi Structura diafizei oaselor lungi se deosebește de structura epifizei, de aceea le vom prezenta separat.

a) Structura diafizei

Pe o secțiune transversală sau longitudinală prin diafiza femurului se observă la examenul cu ochiul liber că în axul diafizei se află un canal, numit canalul medular, în care se găsește o substanță de culoare galbenă, roșie sau cenușie, denumită măduva osoasă. Canalul medular este circumscris pe peretele diafizei, în constituția căruia intră, de la exterior către interior urmatoarele componente: periostul, masa osoasă și endostul.

Periostul este o membrana vasculo-conjunctivă care învelește, la periferie întregul os, cu excepția capetelor articulare, care sunt acoperite de cartilaje. Examenul microscopic al periostului arată că această membrană este formată la adult din doua straturi, unul extern sau superficial, numit periostul fibros, și altul intern sau profund, care vine in raport cu masa osoasă, numit periostul osteogen. Periostul fibros este format din țesut conjunctiv fibros în care predomină fibrele colagene și elastice, celulele conjunctive fiind rare, iar substanța fundamentală aflându-se în cantitate mică. In periostul fibros se găsesc vase sanguine care pătrund în periostul osteogen și apoi mai ...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.