• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

REGNUM FUNGI

Introducere

Ciupercile (REGNUL FUNGI) constituie un grup aparte, diferit de plante deoarece, spre deosebire de acestea din urmă, el nu conține clorofilă. Se hrănesc cu organisme vii sau moarte, exact ca animalele. Nu au nici rădăcină, nici tulpină, nici frunze și nici flori și se reproduc într-un mod specific. Există peste 100. 000 de specii de ciuperci.

Oriunde în lume unde viața este posibilă, se găsesc ciuperci. Acestea trăiesc pe animale vii sau moarte, pe plante, în aer, pe sol și în apă, foarte multe dintre acestea fiind însă atât de mici încât nu se pot observa cu ochiul liber. Din această cauză ciupercile se împart în ciuperci superioare (bureții) și ciuperci inferioare (mucegaiul, drojdia de bere). Pe lângă această împărțire, ciupercile se grupează în patru clase:

·
Arhimicete-ciuperci microscopice și parazite
·
Zigomicete-ciuperci de obicei saprofite
·
Ascomicete- ciuperci saprofite sau parazite
·
Bazidomicete-ciuperci superioare
Regnul fungi

Ciupercile sunt organisme eucariote, unicelulare sau pluricelulare, microscopice sau macroscopice. Corpul este alcătuit din celule multinucleate, numite hife, care formează un miceliu. De asemenea, ele prezintă un perete celular de natură chitinoasă, sau (rar) celuzoică, în citoplasmă existând glicogen și picături de ulei. Ciupercile nu au clorofilă, din aceasta rezultând o nutriție heterotrofă, fie saprofită, fie parazită.

A L C A T U I R E
Ciupercile se împart, după cum am mai spus, în ciuperci superioare și ciuperci inferioare.

Mânătarca (numită hrib sau pitarcă)- Boletus edulis este o ciupercă superioară tipică. Este alcătuită dintr-un picior și o pălărie cărnoasă. Sub această pălărie, lamele roz sau închise la culoare sunt dispuse în raze. Piciorul și pălăria constituie un întreg, carpoforul, care este partea vizibilă a ciupercii. Î n afară de acesta, ciuperca desfășoară sub pământ o rețea de filamente subțiri și fragile-miceliul.

Miceliul joacă rolul unei rădăcini: extrage din sol și din resturi vegetale apa și alimentele de care ciuperca are nevoie pentru a se dezvolta. Miceliul este format din hife, niște structuri delicate cu pereți subțiri, care conțin protoplasmă. Hifele cresc foarte repede în lemn, sol sau în orice suprafață care asigură hrana ciupercilor.

Ciupercile inferioare sunt foarte diferite. Ele nu au carpofor, ci se compun numai din miceliu. Cele mai cunoscute sunt ciupercile de mucegai, care se dezvoltă pe mâncare, și drojdia de bere, folosită la fabricarea berii sau a pâinii.

H R A N I R E

Deoarece ciupercile nu au clorofilă în componența lor, ele nu își pot produce propria hrană. Din această cauză ele se hrănesc cu ceea ce se numește hrană organică, adică hrană ce a fost preparată în prealabil de o plantă sau un animal viu. Ciupercile folosesc enzime pentru a transforma hrana într-un lichid. Nutrienții lichizi sunt apoi absorbiți în ciupercă și folosiți pentru a furniza energie. Cipercile saprofite sunt cele care trăiesc pe plante și animale moarte. Ciupercile parazite sunt cele care se hranesc folosind plante sau animale vii, ca Plasmopara viticola, care atacă via.

R E P R O D U C E R E

Buretele de câmp este un bun exempu pentru înțelegerea reproducerii ciupercilor superioare, sau bazidomicete. Ciupercile prezintă alternanța de generații: gametofitică și sporofitică, din care predomină faza diploidă, adică generația sporofitică. Carpoforul ciupercilor(piciorul și pălăria) constituie un fel de fruct; lamelele pălăriei produc nenumărate celule microscopice, sporii, granule foarte fine, invizibile pentru ochiul liber. Acești spori se desprind de pălărie, cad pe sol, germinează și produc un nou miceliu.

Acesta crește puțin câte puțin; se asociază cu un alt miceliu și formează un nou carpofor, adică o nouă ciupercă. Miceliul ciupercilor poate trăi și se poate dezvolta timp îndelungat, atingând uneori o mărime exagerată. Ciupercile inferioare, care nu au carpofor, își au sporii direct pe miceliu.

Ciupercile au forme variate. Unele, cum sunt mânătărcile, nu au lamele sub pălărie, ci pe o suprafață care seamănă cu un burete, alcătuită din tuburi minuscule. Extremitatea acestor tuburi prezintă mici orificii, numite pori; în aceste orificii se formează sporii necesari pentru reproducere. Zbârciogii au formă foarte specială; o pălărie de formă ciudată, ciuruită de alveole. Dacă unele ciuperci, cum sunt mânătărcile sunt delicioase la consum, altele sunt veninoase și toxice- ca muscarița (Amanita muscaria)- sau chiar mortale, cum este ciuperca albă(Amanita phalloides).

I M P O R T A N T A

Multe ciuperci au un rol benefic în natură. Pentru a se dezvolta, ele absorb substanțele nutritive din frunzele moarte și resturile lemnoase adunate pe sol; astfel, ele contribuie la descompunerea și dezagregarea acestor elemente vegetale care, fără acțiunea ciupercilor, ar acoperi rapid pădurile. Alte specii (hribi, amanite sau vinecioa...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.