• Referate Anatomie
• Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

Stelele

Ce sunt stelele ?

Stelele (Figura 1) sunt uriașe acumulări de gaze (de obicei hidrogen și heliu) fierbinți și luminoase, de formă sferică. Stabilitatea lor din punct de vedere al formei se datorează, în mare parte echilibrului format între uriașele forțe de gravitație (care își exercită forța spre interior) și reacțiilor termonucleare din interiorul stelei (care își exercită forța spre exterior).

Văzute de pe Pământ toate stelele, cu excepția Soarelui, par a avea același loc pe bolta cerească pentru un timp foarte îndelungat. Ele sunt într-o mișcare permanentă, iluzia stării fiind cauzată de distanțele foarte mari dintre ele și Pământ.

Numărul stelelelor văzute cu ochiul liber de pe Pământ este în jur de 8000, dintre care 4000 din emisfera sudică, iar 4000 în emisfera nordică.

Î n Calea Lactee, galaxia în care se află Soarele împreună cu sistemul nostru solar, se estimează a fi câteva sute de miliarde de stele, care au fost observate cu ajutorul tehnologiilor moderne. Numărul galaxiilor cunoscute este de câteva sute de milioane, astronomii fiind convinși că numărul lor este mult mai mare.

Cea mai apropiată stea de cea a sistemul nostru solar este Proxima Centauri, o componentă a sistemului solar format din trei stele, Alpha Centauri. Distanța dintre cele două stele este aproximată la 4. 29 ani lumină, adică 40 miliarde de kilometri.

Caracteristicile stelelor (culoarea, temperatura, luminozitatea, mărimea) variează de la stea la stea în funcție de masa lor (cantitatea de material conținută) și în funcție de modul de formare. Caracteristicile unei anumite stele variează de asemenea, din cauză schimbărilor suferite în timpul perioadei de viață a acesteia. Viața unei stele varia de la sute de milioane până la zeci de miliarde de ani tereștri.

Nașterea unei stele

Stelele iau naștere din nori de praf cosmic, a căror densitate constantă este de câteva miliarde de ori mai mică decât a atmosferei terestre.

La un moment dat, densitatea din norul de praf se mărește într-un anumit punct (Figura 2), de obicei din cauza trecerii unei unde de șoc supernovice sau a unui meteorit sau asteroid.

Punctul respectiv, cu o densitate, și astfel cu o putere gravitațională mărită, atrage o masă tot mai mare de materie. Astfel se creează un efect în cascadă, urmând ca el să fie stabilizat în momentul în care temperatura și presiunea crește suficient de mult pentru a da naștere reacțiilor termonucleare din interiorul stelelei.

Dacă la început, în interiorul norului de praf cosmic era o temperatură apropiată de zero absolut (273. 15 oC), după formarea stelei temperatura acesteia poate atinge mai mult de 10 milioane oC.

Energia stelelor

Reacțiile termo-nucleare, care poartă numele de reacții de fuziune în fizica nucleară, sunt cele care fac stelele să producă energie. Î n cele mai frecvente cazuri aceasta se găsește sub formă de lumină, căldură și radiații (de diferite frecvențe).

Reacțiile de fuziune din interiorul stelelor, nu pot fi reproduse decât în anumite condiții, prezente numai pe corpurile cerești de masă foarte ridicată: temperaturi de câteva milioane de grade Celsius și presiuni foarte mari (cauzate de forța gravitațională).

Reacțiile termo-nucleare constau în fuziunea a două sau mai multe nuclee de hidrogen pentru a forma un nucleu de heliu, sau unul mai complex. Î n urma fuziunii, 0. 7 la sută din masa hidrogenului este convertită în energie, ceea ce semnifică foarte mult.

Î n stelele de masă scăzută, asemănătoare Soarelui, în urma proceselor de fuziune rezultă materiale relativ simple, cu un număr atomic mic, cum ar fi heliu(2) sau litiu (3).

Î n urma fuziunii din stele cu o masă ridicată rezultă însă materiale mult mai complexe, cu un număr atomic mare.

Fie mari sau mici, stelele care au o masă suficientă pentru realizarea reacțiilor termo-nucleare; pot „arde" un timp foarte îndelungat, deoarece la început toate sunt compuse în cea mai mare parte din hidrogen.

Oameni de știință încearcă în continuare să realizeze procesul de „fuziune la rece", o reacție asemănătoare celei din stele, care să se poată realiza la temperaturi mai scăzute. Folosind un astfel de procedeu, apa ar putea devenii combustibilul de bază al planetei, un litru de apă echivalând aproximativ 500 de litri de benzină.

Găurile negre

Când energia unei stele este pe terminate, tot hidrogenul a fost fuzionat în materie mai complexă din punct de vedere al structurii atomice, steaua respectivă se destabilizează, pierzându-se echilibrul dintre gravitație și reacțiile termo-nucleare, care sunt din ce în ce mai reduse.

Stelele care au o masă și astfel o forță gravitațională imensă (de obicei supernovele), încep să se contracte. Cu cât suprafața stelei scade mai mult, câmpul gravitațional crește. Î ntr-un anumit punct al procesului de contracție, nici lumina nu mai poate ieși din câmpul gravitațional.

Astfel, acest fenomen a p...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.