• Referate Anatomie
• Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Referate Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

Mistere pe astrii

Odată cu observarea prin instrumente tehnice care au amplificat tot mai mult imaginea și detaliile "astrului nopții ", întrebările și răspunsurile au evoluat rapid, și apoi la acest început de eră cosmică, risipind miturile expedițiile lunare au condus la

adevărate culmi spectaculare ale cunoașterii și realizării umane.

1. Originea astrului nopții a fost întotdeauna un mister. Este oare Luna desprinsă cândva din masa Pămîntului, poate chiar din marea groapă a oceanului Pacific_Sau poate este ea o soră mai mică a Terrei, desprinsă în urmă cu peste 4, 5 miliarde de ani

-odată cu globul planetei noastre-din marea nebuloasă a sistemului solar aflat în plină organizare gravitațională ameteriei respective?Este oare Luna un corp cerestru format în altă parte a sistemului planetar, sau… poate …chiar în altă parte a Galaxiei…, ce a fost prins ulterior de gravitația terestră?

Treptat, specialiștii noii științe a selenologiei au părăsit ideea " ruperii " Lunei din corpul globului pământesc, întrucât bogata recoltă a monstrelor de sol aduse de expedițiile americane și sovietice, a venit să susțină o altă origine a satelitului natural al Terrei. De fapt, s-a plecat în primul rând de la un argument teoretic, specialiștii stabilind că la astfel de ruperi, masele corpurilor astrale respective ar trebui să fie în raport de 9 la 1; dar masa Lunei este numai a 18-a parte din masa globului nostru! Mai evidente au fost însă rezultatele analizelor de monstre chimice și compușii acestora ce domină în compoziția solului lunar. Cele câteva sute de kilograme de roci aduse cu greu din diferite locuri ale suprafeței selenare au demonstrat faptul că elementele preponderente sunt: calciul, siliciul, aluminiul, magneziul; surpriza a fost constituită însă de abundența titanului, care pe planeta noastră este suficient de rar; dealtfel chiar și procentele de uraniu, thoriu, stronțiu și bariu s-au demonstrat a fi mai ridicate decât cele întâlnite în materia terestră. Faptul că luna are mai puțin fier și plumb decât structura masei Pământului a contribuit și el la acceptarea formării separate a Lunii, în urmă cu circa 4, 6 miliarde de ani…

2
O altă mare întrebare, rămasă în parte neclarificată, se referă la viața

geologică a globului selenar. Î n cursul miliardelor de ani, acesta s-a răcit oare total, sau mai are poate o inimă fierbinte -un nucleu central topit-, în stare să alimenteze activități vulcanice?Judecând după valoarea foarte redusă a intensității câmpului său magnetic și după o anumită liniște a straturilor din profunzime zona centrală a Lunii ar trebui să fie rece. Dealtfel, s-a stabilit în principiu și faptul că ultimul mare val de lavă bazaltică a fost împins din adâncimi acum 3-3, 3 miliarde de ani. Anumite zone cu lavă răcită la suprafața solului, care ar avea vârste mai recente, sunt puse pe seama căderii unor corpuri meteoritice grele, în urma impactelor respective fiind împinse spre suprafață însemnate mase de roci topite instantaneu. Taina căldurii interioare a globului selenar, care a generat numeroase discuții contradictorii între diferiți cercetători, a condus la determinarea prin diverse metode de studiu. Astfel măsurîndu-se modificările câmpului magnetic spațial generat de Soare, sub influența masei Lunii, specialiștii respectivi au putut stabili caracteristicile magnetice ale astrului nopții; apoi pe această cale, s-a dedus treptat temperatura întregului glob selenar și in fine temperatura intregului glob selenar și în fine temperatura profunzimilor. Concluzia trasă prin intermediul metodei respective a fost aceea că la mare adâncime, Luna este cu mult mai rece decât Pământul (la Lună=327, 5 C; La Pământ =3600-6000 C). Determinăriile respective au permis să se afirme că Luna ar fi fost un corp suficient de rece încă de la începutul existenței sale. Măsurătorile directe efectuate de către diferiți cosmonauți, care au avut și această sarcină în programul lor, au oferit date care sprijină, în continuare ipoteza nucleului rece; astfel, termo-metrele plasate de aceștia la nivelul solului prezentau valori în jur de 67 C; după introducerea acestoa în foraje mici, la adâncimi de 2 metri valoarea măsurată era de numai 15 C. Numai într-un singur loc la poalele munțiilor Apenini, în forajul făcut de cosmonauții David Scott și James Irvin valoare a fost ceva mai ridicată totuși de 3 ori mai mică decât pe Pământ deși radiația solară era cu mult mai fierbinte. Și astfel oamenii de știință au convenit să considere Luna un …. corp rece.

3
Fenomene ciudate…

Ca urmare a sesizării prin observații telescopice asupra producerii pe Lună a unor lumini stranii "Societatea astronomică regală" din Anglia a organizat începând din anul 1867, peste 2000 de observații sistematice care au avut scopul de a elucida taina jocurilor luminoase semnalate. Problema a rămas însă fără explicații…Dar în anul 1950 cunoscutul selenolog H P Wilkins comunică în mod public că pe Lună ...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.